Ianuarie 2014

Tema generală a lunii Ianuarie este: Marea Trimitere are la bază principii esenţiale.

Data: 5 Ianuarie

Tema: Misiunea în Smerenie

Text: Ioan 1:29–34, Filipeni 2:6-8;

Verset de aur: Ioan 1:29b “Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”

Ideea centrală: Slujirea misionară se face într-o atitudine de smerenie

Explicaţii contextuale și exegetice:

După naşterea în smerenia ieslei, Domnul Isus continuă ascultarea de Tatăl prin împlinirea a “tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15) arătând, din nou, tuturor oamenilor smerenie şi supunere faţă de Dumnezeu.

Apostolul Ioan Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind “Mielul lui Dumnezeu” ce are misiunea de a ridica păcatul lumii în care a păşit. În Vechiul Testament Dumnezeu introduce conceptul de Miel smerit (Isaia 53) sacrificat pentru păcat, iar singurul Miel ce poate ridica păcatul lumii este Isus.

Exemplul Domnului Isus de smerenie este preluat şi de apostolul Ioan, prin faptul că mărturiseşte limitarea lui compativ cu existenţa infinită a Mântuitorului (Ioan 1:30).

Ioan ştie rolul pe care îl are în relaţia cu Domnul Isus, şi anume, de a-L face cunoscut celorlalţi oameni (Ioan 1:31). Ioan este martorul autentic al botezului Domnului Isus.

Misiunea Domnului Isus este realizată în ascultare de Tatăl, care L-a trimis în umilinţă şi in chip de rob (Filipeni 2:6-7).

Misiunea Domnului Isus a fost realizată prin sacrificiu personal, însoţit de smerenia în ascultarea de Tatăl (Filipeni 2:8).

Aplicații / considerente misiologice:

Misiunea înseamnă deplasarea unei persoane într-o altă zonă geografică, cultura şi limbă nouă, cu scopul de a face adevărul disponibil şi în acea cultură. Venirea lui Hristos în această lume este realizată prin încarnarea Lui într-o iesle, luând chip de om. Astfel că, exemplul misionar al Domnului Isus este demonstrat de atitudinea de smerenie pe care El a avut-o venind într-o lume ostilă.

Misiunea Domnului Isus a fost realizată în smerenie, ca un miel. În ce ne priveşte, principiul smereniei în misiune este deosebit de important, deoarece nu noi oamenii suntem importanţi, sau instituţiile pe care le folosim pentru a face lucrarea, ci Dumnezeul pe care-L prezentăm celorlalţi (Ioan 1:30).

Smerenia vine împreună cu pocăinţa, de care avem nevoie zilnic, pentru a putea face lucrarea în curăţie. E nevoie să asimilăm şi noi astăzi adevărul biblic al slujirii în smerenie. Mândria distruge lucrarea de misiune şi denotă încrederea noastră în capacitatea proprie, nu în puterea lui Dumnezeu ce poate mântui oamenii.

Din exemplul apostolului Ioan vedem că un misionar este un martor al lui Dumnezeu cu privire la ceea ce a văzut (Ioan 1:34). Mărturia lui s-a bazat pe adevăr.

Smerenia nu este egală cu simplitatea, ci cu alegerea de a sta în ascultare şi dependenţă de Dumnezeu în fiecare moment al lucrării.

Întrebări pentru discuții:

Pe cine dorim să scoatem în evidenţă prin lucrarea noastră de misiune?

În urma lucrării de misiune, de cine îşi aduc aminte oamenii, de noi sau de Dumnezeu?

Am demonstrat o atitudine de smerenie atunci când am fost implicaţi în lucrarea de misiune?

Ce consecinţe pot fi atunci când facem misiune fără smerenie?

Ce trebuie să schimbăm pentru a cultiva o atitudine de smerenie şi ascultare faţă de Dumnezeu în lucrarea noastră de misiune?

Alexandru Vlasin, misiunebaptista@gmail.com

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014

_________________________________________________________________________________________

Data: 12 Ianuarie

Tema: Misiunea în sfinţenie

Text: Ioan 17:17-19; 1 Petru 1:15-16

Verset de aur: Ioan 17:17 “Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul”

Ideea centrală: Lucrarea de misiune necesită sfinţirea slujitorilor lui Dumnezeu

 Explicaţii contextuale și exegetice:

Domnul Isus se roagă pentru sfinţirea ucenicilor Lui (Ioan 17:17)  Dorinţa Lui este ca fiecare dintre slujitorii Lui să trăiască în curăţie şi dedicare totală pentru El.

Modelul trimiterii noastre misionare este Domnul Isus. El a fost trimis de Tatăl, pentru mântuirea omenirii din păcat, dar fără să fi săvârşit păcat (Ioan 17:18; 2 Cor 5:21) .

Domnul nostru este exemplul dedicării în lucrarea de misiune pentru această lume. El se supune lui Dumnezeu cu scopul de a ne aduce mântuirea. Astfel că, El se sfinţeşte pentru noi şi de aceea ne trimite în lume, ca şi noi să slujim în sfinţenie (Ioan 17:19) .

Cel care ne–a mântuit doreşte ca noi să trăim în sfinţenie (curăţie şi dedicare) pentru lucrarea Lui (1 Petru 1:15-16).

Domnul Isus se roagă pentru ucenici, ca aceştia să aibă o mărturie personală demonstrată printr-o viaţă curată/ sfântă. El ştie că prin purtarea noastră, vizibilă sau nu, noi arătăm dacă am preluat modelul Lui sau nu (Ioan 17:17-19).

Aplicații / considerente misiologice:

Asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu prin studiu şi memorare este modalitatea prin care noi suntem sfinţiţi. Curăţia vieţilor noastre este direct proporţională cu adevărurile pe care le înţelegem şi le aplicăm din Sfintele Scripturi.

Mărturisirea noastră în faţa oamenilor aduce slavă lui Dumnezeu, doar dacă trăim în lumină şi curăţie, Matei 5: 14-16.

Cunoaşterea adevărurilor Bibliei nu doar că ne transformă vieţile, dar ne şi oferă baza necesară pentru a putea prezenta adevărul celorlalţi.

Lipsa dorinţei de a-L mărturisi are de multe ori rădăcini într-o viaţă marcată de păcat şi compromisurile acestei lumi. De aceea, dorinţa Mântuitorului este ca noi să fim sfinţi, după modelul arătat de El.

Întrebări pentru discuții:

Cum putem să ne sfinţim în fiecare zi pentru lucrarea de misiune?

Sunt oare în viaţa noastră lucruri nepotrivite ce ne împiedică să-L mărturisim pe El familiei, colegilor, prietenilor sau vecinilor noştri?

Ce îmbunătăţiri spirituale au avut loc în viaţa noastră de credinţă în ultimul timp?

Citind Ioan 17:18, cum înţelegem că ne-a trimis Domnul Isus în această lume pentru a spune adevărul altora?

Ce ar trebui să schimbăm în vieţile noastre pentru a ne sfinţi, cu scopul de a urma exemplul misionar al Domnului Isus?

Alexandru Vlasin, misiunebaptista@gmail.com

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014

__________________________________________________________________________________________

Data: 19 Ianuarie

Tema: Misiune prin unitatea ucenicilor

Text: Ioan 17:20-21

Verset de aur: Ioan 13:34 “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.”

 Ideea centrală: Mărturia ucenicilor este primită doar dacă există unitate între ei

Explicaţii contextuale și exegetice:

Isus se roagă atât pentru noi, cât şi pentru credinţa celor carora noi urmează să le vorbim. El ştie că noi avem nevoie de acceptare din partea oamenilor şi de aceea rugăciunea Lui este pentru ca noi, ucenicii Lui, sa trăim în unitate. (Ioan 17:20).

Printre puţinele porunci pe care Domnul Isus le-a rostit în timpul cât a fost pe pământ, este porunca dragostei între ucenici (Ioan 13:34)

Unitatea are loc prin demonstrarea dragostei între urmaşii Domnului Isus. Dragostea este ingredientul vital în viaţa de misiune a bisericii, şi, aceasta izvorăşte din Dumnezeu. În primul rând, dragostea a fost demonstrată de El faţă de noi, ca parte din planul Lui de misiune. Mai apoi, aceeaşi dragoste o doreşte Dumnezeu manifestată între credincioşi, pentru ca mărturia acestora să fie primită de lume (Ioan 13:34-35).

Misiunea credincioşilor primeşte credibilitate prin unitatea ucenicilor (Ioan 17:21). Lumea va crede că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu dacă ucenicii Lui dovedesc unitate în credinţă.

Aplicații / considerente misiologice:

Unitatea între membrii bisericilor poate avea loc doar după ce procesul de sfinţire este început (Ioan 17:17-21).

Bisericile locale sunt reperele ce pot oferi cele mai bune exemple de unitate comunităţilor în care acestea doresc să aducă adevărul lui Hristos.

Unitatea şi dragostea între urmaşii lui Hristos sunt imperative, nu doar simple sugestii pe care Domnul Isus le-a făcut ucenicilor. Întreaga lucrare de misiune a unei biserici depinde de unitatea membrilor ei.

Unitatea nu este egală cu uniformitatea. Diversitatea în slujire, pe baza darurilor credincioşilor, este un principiu necesar, pentru ca dragostea între fraţi să fie reală.

Întrebări pentru discuții:

Cum poate contribui fiecare credincios la unitatea ucenicilor lui Hristos din biserica locală?

Suntem oare printre cei care aduc discordie sau dragoste între fraţi?

Ce efecte sunt asupra lucrării de misiune dacă acţionăm singuri şi nu împreună cu alţi credincioşi?

Cum putem să implicăm întreaga biserică în lucrarea de misiune?

Cine ar trebui să aibă iniţiativa din biserica locală, pentru ca lucrarea de misiune să fie realizată ca o manifestare a unităţii?

 Alexandru Vlasin, misiunebaptista@gmail.com

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014

__________________________________________________________________________________________

Data: 26 Ianuarie

Tema: Misiunea în puterea Duhului Sfânt

Text: Matei 28: 18-20; Ioan 20:21-22

Verset de aur: Matei 28:18b -19 “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”

Ideea centrală: Marea Trimitere este realizată sub autoritatea Duhului Sfânt

 Explicaţii contextuale și exegetice:

Autoritatea noastră vine de la Duhul Sfânt şi nu din abilităţile şi experienţa noastră în slujirea misionară (Matei 28:18).

Suntem trimişi în misiune cu prezenţa şi puterea Duhului Sfânt. “Cum Tatăl M-a trimis pe Mine, aşa vă trimit şi eu pe voi.” Mai apoi, Domnul Isus a suflat Duh Sfânt peste ucenici. Aceasta demonstrează importanţa prezenţei Duhului în viaţa celor care sunt trimişi de Dumnezeu în lume pentru a spune adevărul (Ioan 20:21-22).

Puterea Duhului Sfânt peste întreg pământul este exprimată de Domnul Isus cu scopul de a ne încuraja în lucrare. Noi prezentăm adevărul mântuitor, având autoritatea prezenţei Duhului Sfânt. Nu suntem lăsaţi singuri şi în puterea noastră, ci El este întotdeauna cu noi (Matei 28:18-20).

Prezenţa Duhului Sfânt în lucrarea de slujire misionară oferă îndrazneala necesară unei mărturisiri de impact (Fapte 4:29).

Aplicații / considerente misiologice:

Nu noi suntem cei care folosim Duhul Sfânt pentru lucrarea noastra, ci El ne foloseşte pe noi pentru misiunea Lui. Dacă avem smerenie, sfinţenie şi unitate, Duhul Sfânt are cadrul potrivit să ne folosească în lucrarea Lui. De aceea, dorim să nu întristăm pe Duhul Sfânt, ci să rămânem sub autoritarea Lui (Efes 4:30)

Expresia “duceţi-vă” din Matei 28:19, în original este “în timp ce mergeţi.” Astfel că, accentul cade pe facerea de ucenici şi învăţarea acestora. Fiecare avem astfel, responsabilitatea de a face ucenici şi mai apoi să-i învăţăm să păzească tot ce a poruncit El, inclusiv să facă şi ei ucenici la rândul lor. Deci, este nevoie să punem în practică ce am învăţat, fără să aşteptăm până la terminarea unui seminar teologic sau a altei şcoli.

Duhul Sfânt ne poate folosi pe fiecare dintre noi la stadiul la care ne-a adus până în acest moment. Ce am învăţat putem deja să oferim şi altora pentru că El este cu noi. Lucrarea o facem în puterea Duhului Sfânt şi sub călăuzirea Lui.

Întrebări pentru discuții:

Cat de mult spunem altora din ceea ce deja ştim din Cuvântul lui Dumnezeu?

Daca Duhul Sfânt este cu noi, ce ne împiedică să fim mai activi în mărturisirea noastră zilnică?

Este cumva nevoie să ne reanalizăm relaţia cu Dumnezeu pentru a beneficia de puterea şi prezenţa Duhului Sfânt în noi?

Ce am putea face în mod practic pentru lucrarea de misiune în următoarea săptămână?

 Alexandru Vlasin, misiunebaptista@gmail.com

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014