Pe lângă subiectele care revin, în capitolele 9-10 ale Eclesiastului apar subiecte noi (înțelepciune practică, autocontrol, hărnicie și pricepere, vorbire înțeleaptă, recunoașterea suveranității divine, avertizări asupra greșelii de a promova lideri populiști, fără experiență sau avertizări asupra efectului răutății și răzbunării).
Eclesiastul atrage atenția asupra nevoii de înțelepciune în relații și în muncă, folosindu-se de câteva proverbe prin care arată că există o condiționare de tip cauză–efect în viață, în multe situații de care trebuie să ții seama. Între relele care trebuie evitate se află și încredințarea conducerii unor persoane ignorante, fără experiență, nepricepute sau disprețuitoare. Pentru că adeseori în viață înțelepciunea nu se găsește la cei puternici sau educați, ci în mod surprinzător la cei simpli și ignorați, este bine să recunoaștem înțelepciunea acolo unde se află ea. Cuvintele înțelepților ascultate în liniște în momentele dificile pot aduce mari victorii, mai mari decât strigătele înfierbântate ale activiștilor și agitatorilor.
↧